Am creat acest blog dupa multa gandire, pornind de la ideea ca am totusi ceva de impartasit cu voi si e posibil sa va intereseze la fel de mult ca pe mine tot ceea ce inseamna frumos...sper sa va placa si sa reveniti!

duminică, 24 iunie 2012

Cum am fost eu rea...

    Lasati-ma sa va explic titlul, inainte sa muriti de ras...e vorba despre cum mi s-a spus ca sunt o persoana foarte rea si neintelegatoare, nu cum am facut vreo prostie din care sa deduc singura ca sunt o bestie :))!
    In general eu sunt sincera, poate uneori chiar prea sincera. Dar...oamenii ma accepta pentru ca ii avertizez sa nu imi ceara parerea daca nu vor cu adevarat sa o auda, deci nici nu caut sa ma schimb. V-am mai povestit eu cate o patanie-doua...
     Si asa ajungem la subiect : acum cateva zile mi-am intalnit o fosta colega, sa ii zicem Oana,  pe care nu o vazusem de un secol. M-am bucurat, evident, si am plecat impreuna la un frappe ( de cafea nu putea fi vorba pentru ca muream de cald ). Ne-am complimentat reciproc, adevarul e ca suntem niste dive :)) si aratam chiar bine in ziua cu pricina, am stat de vorba, ne-am simtit bine. Pe la mijlocul suetei ne-am gandit noi sa sunam o alta colega de-a noastra, sa o chemam si pe ea la o barfa mica. Proasta idee. Nu, zau, proaaaaaasta!
   Vine fata, schimbam cateva cuvinte si incepe sa ne povesteasca viata ei din ultimii ani (nu ne vazusem de ceva ani deja)...telenovele sud-americane, nu alta. Si ne cere parerea. Mda, am fost simpatica, am si mintit un pic de complezenta, am zis ok, treaca-mearga, nu am vazut-o de 10 ani, nu ii fac acum morala ce ar trebui ea sa faca si sa nu faca. Ma abtineam cu greu si se cam vedea pe fata mea, insa cum eu sunt mai "comunista" (serios, asa mi s-a spus ca sunt !), cu perceptiile despre viata, am zis ca e cazul sa o las mai moale. Oana la fel, se vede ca eram hotarate sa fim amabile, chiar daca fata cu pricina ne fusese buna prietena si parea ca sa cam...schimbase in timp. Ma rog, live and let live...
   Plecam de la terasa, hai la un magazin, ne mai intolim un pic ... de parca n-as avea deja 3 dulapuri de haine, doooh!...si ne punem pe probat. La un moment dat ma intreaba cea de-a doua colega a mea cum ii sta intr-o rochie...deci, sa ne intelegem, fata e chiar frumoasa, dar e relativ scunda, mai fara talie si un strop peste cat ar trebui sa cantareasca, nicidecum grasa, si luase pe ea o rochie stramta pana la Dumnezeu, tube-like, cu dungi orizontale. Pai si ce sa ii zic ? Poate si pentru ca ma abtinusem atat, poate si pentru ca am zis ca e de porc sa o las sa dea 2 milioane pe porcaria aia, i-am zis ca o face sa para scunda si e prea stramta, sa incerce ceva cu alta croiala.
    Dear Mother of God, sa vezi ce s-a ofuscat ca i-am zis ca e grasa, ce mai....o tragedie greaca. Si a inceput sa turuie ea cum ca stie ce parere am eu de fapt, ca a vazut cum ma port si bla bla bla...timp in care eu eram... WHAT ????


   Needless to say, m-a pufnit rasul, ceea ce a dus la o reactie si mai exagerata a ei, de se uita juma' de magazin la noi. Na bun, m-am schimbat si am plecat singurica de acolo, saraca Oana ramanand in urma sa o calmeze. Logic, am sunat-o pe Oana dupa vreo 2 ore si mi-a spus razand ca, again, am picat de bestie neintelegatoare.
    Posibil sa fiu eu nebuna, dar zau ca nu ma gandeam sa mai vad reactii din astea la 25 de ani. Sincer, sincer va spun, am ramas interzisa. I-am povestit patania lui hubby , prin telefon, pentru ca omul e plecat la un curs in alte parti ale tarii, si a ras de mine un sfert de ora, dupa care mi-a spus, calm : "Eu cred ca ar trebui sa te mai potolesti cu sinceritatea, ca o sa ramai fara prietene." . Na....pix!
   Pai nu pe asta se bazeaza o prietenie, pe sinceritate reciproca ? Sunt sincera si am pretentia sa primesc acelasi lucru...oare chiar sunt eu atat de rea , sau doar realista ?

  Spuneti si voi, prea multa sinceritate strica ?


Claudia.